Pulsoximetria la copil

Pulsoximetria măsoară saturația în Oxigen a hemoglobinei (SpO2), cu alte cuvinte răspunde la întrebarea dacă respirăm eficient și dacă gazele sunt schimbate în mod normal. Metoda este simplă (poate fi făcută acasă de părinte sau chiar și de pacient dacă este cooperant și instruit), neinvazivă (nu trebuie înțepat copilul pentru a recolta sânge), precisă și reproductibilă.  Poate fi folosită atât în spital cât și la domiciliu.

Estimarea procentului de oxihemoglobină din sângele arterial se bazează pe caracteristicile absorbției de lumină în spectrele roșu și infraroșu de către Hemoglobina oxigenată față de cea deoxigenată (adică măsoară în mod obiectiv cât este de “roșu” sau “vânăt” sângele care circulă prin capilarele periferice) și se citește în funcție de pulsatilitatea sângelui arterial.

TIPURI DE PULSOXIMETRE

1.      Pulsoximetrul digital  este mic și poate fi folosit atât la domiciliu cât și la spital. Ecranul este situat pe aparat și arată pulsul și saturația în oxigen. Are forma unei clame și se poziționează cu lumina roșie la nivelul unghiei sau pe partea posterioară a lobului urechii.

Figura 1 – Pulsoximetrul digital

2.      Pulsoximetrul portabil  folosit în spital este reprezentat în figura 2. Ecranul nu este situat pe clamă. Clama este legată de un cablu ce se conectează cu un monitor al cărui ecran arată pulsul, undele pulsatile (când sunt simetrice, măsurătoarea saturației este corectă). Senzorul se poate atașa degetelor de la mână, dar și la degetul mare de la picior, în palmă la sugari sau la lobul urechii, dacă există transductorul adecvat.

Figura 2 – Pulsoximetru portabil de spital 

3.     Puloximetrul din cadrul unui monitor de triaj complex

Figura 3– Monitor pentru evaluarea complexă a funcțiilor vitale de uz spitalicesc – curba centrală de culoare albastră, cu cifra 98, este curba pulsoximetrică.

4.     Aplicații cu pulsoximetru pentru smartphone.

Unele telefoane mobile de ultimă generație încorporează aplicații destinate sănătății, cum ar fi S-Health pentru Android. Aceasta poate efectua funcția de pulsoximetrie folosind senzorul de lângă camera foto (vezi figurile 4 și 5). Determinarea nu are precizia unui dispozitiv medical dar poate furniza indicații prețioase în situații de urgență.

Figura 4 – Explicațiile și interfața S-Health privind funcția de pulsoximetru

Figura 5– Arată plasarea degetului pe senzorul de sub camera foto a smartphone-ului. 

Utilizarea corectă a pulsoximetriei necesită cunoașterea limitărilor și a cauzelor de măsurare eronată:

1.      Artefacte de mișcare (cea mai frecventă cauză - mișcarea intenționată a mâinii sau a degetelor, frisoane, convulsii).

2.      Perfuzie scăzută la nivelul locului de măsurare (deshidratare, debit cardiac scăzut, hipotermie, vasoconstricție emoțională, măsurarea pulsoximetrică în același timp cu măsurarea tensiunii arteriale, la același membru). Copiilor cu extremitățile reci li se vor încălzi ușor mâinile înaintea măsurării. Strategii posibile – frecat cu blândețe degetele sau lobul urechii până când se încălzesc la palpare sau prin aplicarea unei comprese vag încălzite la nivelul mâinii / piciorului respectiv)

3.      Ritm cardiac neregulat (tahiaritmiile).

4.      Lumina ambientală (lămpi de fototerapie) sau interferență electromagnetică (aparat de Rezonanță Magnetică Nucleară).

5.      Pigmentarea importantă a pielii (icter de cauză hemolitică prin creșterea COHb, vopsea Henna).

6.      Folosirea unei oje de unghii închisă la culoare.

7.      Poziționarea greșită a senzorului sau poziționare dificilă – de exemplu la nou născutul prematur.

8.      Întârzierea detectării evenimentelor hipoxice  cu aproximativ 15-20 secunde (desaturarea apare tardiv, după oprirea completă a respirației la un pacient cu apnee care respira anterior episodului apneic perfect normal) .

9.      Detectarea pulsației venoase (insuficiență tricuspidiană).

10.  Utilizarea anterioară recentă a coloranților intravenoși (albastru de metilen, substanțe de contrast de tip indigo carmin).

11.  Prezența moleculelor anormale de Hemoglobină (care nu pot transporta oxigen: COHb, MetHb).

12.  Hipoxemia severă- la saturații <80% acuratețea începe să scadă, pulsoximetrele supraestimând valoarea.

Mecanismele hipoxemiei pot fi:

1.      Modificarea raportului ventilație / perfuzie (criză de astm, bronșiolită acută, pneumonie cu atelectază) – sângele este transportat în cantități acceptabile către alveolele pulmonare, dar la acest nivel nu au loc schimburi gazoase normale.

2.      Hipoventilație (spasmul hohotului de plâns, crize de apnee/cianoză, convulsiile, laringotraheita, disfuncție de corzi vocale, aspirație de corp străin în laringe sau trahee) – gazele nu ajung la alveole deoarece un proces patologic blochează circulația normală a gazelor în calea aeriană.

VALORILE NORMALE

La sugarii sănătoși si la copii valoarea SpO2 este cuprinsă între 97-100%. Poate fi mai mică la nou născuți și la sugarii foarte mici (93%–97%). Majoritatea copiilor au o ușoară fluctuație a SpO2 în cursul unei zile, valorile maxime apărând după amiaza, iar cele minime dimineața devreme, indiferent dacă copiii dorm sau sunt în stare de veghe.

LA PACIENTUL CU ASTM

Ghidurile actuale pentru managementul astmului evidențiază importanța monitorizării SpO2 în timpul crizei de astm. Exacerbările ușoare sunt asociate cu valori ale SpO2 > 95%, cele moderate cu valori 92-95%, iar cele severe cu valori sub 92% măsurate în aerul atmosferic, adică fără administrare suplimentară de oxigen.

Valorile SpO2<92% pot să fie întâlnite la copii care au cianoză a buzelor, a mucoaselor sau a unghiilor (are buze sau extremități “vinete” la culoare). O astfel de situație arată necesitatea examinării urgente de către un medic și eventual a internării. Dacă starea clinică se îmbunătățește și SpO2 crește>94% după prima oră de tratament adecvat în Compartimentul de Urgențe, copilul poate primi tratament la domiciliu.

Ghidul GINA (Global Innitiative for Asthma) menționează că în criza de astm, se inițiază tratamentul inhalator cu beta2-agonist de scurtă durată (de obicei Ventolin) și se administrează O2 pe masca facială pentru menținerea SpO2 94-98% la copilul <=5 ani sau 93-95% la copilul mare și la adult.

CUM SE MASOARĂ SATURAȚIA ÎN OXIGEN cu ajutorul pulsoximetrului

Capul senzorului trebuie așezat pe deget astfel încât emițătorul și detectorul să fie opuse și paralele, cu 5-10 mm țesut între ele, cu lumina roșie la nivelul unghiei sau feței interne a lobului urechii. Se poate măsura SpO2 la nivelul degetelor, lobului urechii, degetului mare de la picior, la nou născuți la nivelul palmei sau al plantei. Foarte rar se măsoară la nivelul obrazului sau limbii.

descărcare.jpg

Degetul trebuie să se potrivească bine la nivelul capului senzorului, astfel încât să nu fie prea strâns (să producă vasoconstricție) sau prea larg ( să lase și lumina ambientală să pătrundă).

Pentru a fi sigur că senzorul funcționează corect, examinatorul își poate măsura SpO2 proprie.

La pulsoximetrele portabile este necesar ca bateria să fie întotdeauna încărcată sau acestea să fie ținute în prize continuu!

Atunci când extremitatea senzorului se murdărește, acesta se curăță cu vată și spirt (este indicat să se curețe periodic).

Pentru a preveni defectarea senzorului, acesta trebuie agățat sau poziționat astfel încât să nu fie în contact cu pardoseala camerei, deoarece poate fi accidental călcat sau presat de scaune rulante sau roți ale unor dispozitive medicale sau paturi mobile!

Când se deconectează cablul care conține capul senzorului, acesta trebuie ținut de mufă și nu de cablu (pentru a nu rupe firele electrice din interior).